Tru Newz: Ranch Rush, Geclab şi Agile Stand-up

Economia se duce azi de râpă, numai ca să îşi revină mâine pe un picior, cam şchiop, ce e drept, dar ce am mai critica dacă totul ar merge bine? Mânată de patosul lui Khris legat de preţul mult prea piperat al benzinei româneşti, nu m-am putut abţine de la o partidă sănătoasă de Ranch Rush, unul dintre acele joculeţe accesibile online, via Yahoo Games, şi cu un demo suficient de consistent cât să mă ţină circa o jumătate de pauză de masă (în timp de mi-am mâncat deja patologica plăcintă cu brânză, gândindu-mă la un strumf oarecare). 

Ranch Rush este o ilustrare de bază a economiei, în mod cât se poate de simplu de înţeles, chit că are unele scăpări (dar lumea noastră este în totalitate imperfectă oricum). Începi aventura în rolul unei mândre cowgirl care are de îndeplinit un task simplu: să crească roşii, păpuşoi, grâu şi alte vegetale, să hrănească vaca ce implicit oferă lapte, şi să reuşească să colecteze dulcea miere a albinelor fără să le supere pe acestea. Dar ca orice viaţă la ţară, imprevizibilul se întâmplă, aşa că draga noastră cowgirl se trezeşte că nu mai are timp de un tutun natural, de câtă treabă este de făcut la fermă. Udă culturile, lecuie-le de dăunători, ai grijă de pământ şi nu te enerva când rage nesătula de vacă pentru cea de-a zecea porţie de fân în juma’ de oră. Şi toate acestea, pentru ce? Pentru nişte clienţi nerăbdători şi tare avuţi, care îţi bat zâmbitori la poartă cu comenzi babane. Ca bonus, în weekend cowgirl-iţa noastră nu se duce la un dans câmpenesc, ci strânge cât mai multe produse… organice ca să le vândă la suprapreţ. Toţi suntem nişte mici lacomi dacă ni se oferă ocazia….

Ranch Rush este construit în jurul unui principiu simplu de cerere şi ofertă, la care se adaugă şi o abstractă noţiune de calitate, care în cazul jocului se referă la timp. Clienţii sunt generoşi, dar foarte stricţi în ceea ce priveşte timpul de onorare al comenzii. Ai lenevit la tutun? Repede s-a dus idilicul trai la ţară. Însă pe cât de simplă este această regulă, pe atât pare a fi de greu de aplicat în viaţa reală. Este drept, în viaţa reală nu bat clienţii la uşă, dar în aceeaşi măsură este dovedit că un client mulţumit este un client care se va întoarce la tine. Başca satisfacţia unei munci bine făcute.

Ceea ce mă duce cu gândul la probabil cea mai importantă ştire autohtonă legată de jocuri a anului: ni se pregăteşte un MMO în-house, şi nu orice MMO, ci unul cu elemente RTS şi RPG cu o grafică de "cel mai înalt nivel". Este vorba despre Battleage (un nume de cod, momentan; poate în gold jocul de va numi Poiana lui Iocan)  de la complet invizibila companie Geclab, ale cărei singure referinţe internetonautice se constituie într-un amărât de profil pe BestJobs (că ştirea apărută pe toate site-urile din această tagmă nu se pune).  Şi stau şi mă gândesc, oare cum vom beneficia de o grafică aşa înaltă în nivel, când nu dispunem nici măcar de un site de prezentare, ceva acolo, un blog măcar, cum au făcut cei de la Auto Assault, sau măcar un splash page că ceva e pe vine. Îmi pare rău că am o deformaţie… profesională să verific tot ceea ce citesc pe net şi găsesc interesant. Şi doar eu ştiu cât de mult sper la un joc de calitate produs la noi în ţară, cu finanţare proprie. Decât grafică înaltă, aş prefera totuşi ceva simplu, dar bine făcut. But maybe it’s just me.

Aşa că am încheiat-o cu jocurile dând un ochi pe forumurile Rands in Repose, unul dintre locurile mele virtuale preferate, de unde am reuşit să dezgrop un articol foarte interesant despre Agile Methodology pus în practică. Este vorba despre Daily Stand-up Meetings de nici un sfert de oră, la care participă toată echipa implicată într-un proiect software. Practica aceasta asigură durata scurtă a temutelor şedinţe (fiindcă toţi stau în picioare, inclusiv şefii ) şi permite fiecărei persoane implicate să îşi recapituleze progresul, să îşi seteze priorităţile şi să găsească rezolvare la problemele cu care se confruntă. Am încercat şi eu asta la muncă şi, vorba americanului, works like a charm.

Tot un charm, dar din altă categorie, îl las pe mâine (în fine, azi mai pe zi ), când vă voi povesti de earthships, de triburile eco şi de un mod de viaţă diferit, arhaic şi modern în acelaşi timp.