Suntem capitalişti...

Cum spune tatăl Laurei acum că ne-am mutat la Capitală – "V-aţi făcut capitalişti. Pa provincie.". După cum am promis, e timpul să anunţăm ce s-a întâmplat în ultima lună cu noi, mai ales după toată nebunia cu pierderea locului de muncă pentru mine cuplată cu existenţa unui credit care era cât pe ce să devină "neperformant". Nu pentru noi ci pentru bancă.

Păi ni s-a oferit o şansă excepţională care pentru mine a fost mană cerească, din vreo cateva zeci de motive, iar pentru Lara a fost surprinzătoare, mai ales că ea vâna în mod special un loc în industria jocurilor video, mai exact în producţie.

Pe de altă parte îşi iubea aşa de tare vechiul loc de muncă încât nu credeam că o sa-l abandoneze (chiar îmi făceam socoteala că o să fiu singur la Bucureşti, să-mi fac de cap o perioadă). Şansa s-a chemat Funlabs, care mie mi-a oferit postul de Game Designer iar Larei pe cel de Project Manager. Ştiu, o sa ziceţi că mi-e şefă şi nu-ş ce, ha-ha… ta-da, na-na. Sunt obişnuit de acasă aşa că nici o problemă. Când apărea o problemă şi existau diferenţe de opinie, se aplica oricum regula 1 pe care toată lumea o ştie.

Scriu acum după primele două zile de muncă în care m-am trezit direct în mijlocul acţiunii, fără nici un preambul. And it is f-word awsome!. Making games is really cool. Satisfacţia de a vedea cum se transformă un concept, o idee, într-un adevărat feature este unică. Nu vine cu fiori pe şira spinării dar vine cu "Look Mom, I’m a game designer!". Evident, nu ştiu exact care vor fi rezultatele ideilor mele cele creţe. Dar vorba cuiva, călătoria contează cel mai mult pentru că evaluarea produsului final se face în primul rând după cifrele vânzărilor şi secundar după criteriile criticii de specialitate. Evident, un game designer bun va rezolva fără mari dificultăţi aceste probleme de evaluare şi va lansa un produs de calitate cu care îşi va satisface şi finanţatorul şi criticul.

În ceea ce o priveşte pe şefa, deocamdată suntem pe picior de egalitate, pentru că amândoi suntem ce scrie mai sus, dar cu Assistant în faţă, până când ne-om dovedi vrednici de titlul complet. Laura e mai avantajată pentru că face Advanced Project Management de ani de zile. Pentru mine e ceva mai dificil pentru că nu am lucrat până acum decât la MOD-uri.

Evident, nu putem vorbii despre proiectele la care lucrăm, dar putem vorbi despre experienţele personale. Spre exemplu, oricât de deprimantă a fost plecarea din noua noastră casă din Braşov (unde plănuim să ne întoarcem în mare parte din weekend-uri), am fost surprins să constat că încă nu am ajuns la vârsta comodităţii şi inadaptabilităţii. Bucureştiul nu este el un oraş de poveste, dar oricum, stă mult mai bine acum decât în urmă cu câţiva ani.

Aşadar, suntem în industrie şi avem ganduri şi planuri care se întind, în fine, pe mai mult de câteva luni. Iar lucrul acest vi-l doresc tuturor. Ştiu că s-ar putea să sunt prea sentimental, dar cu cât sunt mai mulţi indivizi mulţumiţi pe lumea asta,cu atât şansele să apară şi oameni într-adevăr fericiţi cresc. Iat fericirea e deseori contagioasă.

Să vă dea Domnul sănătate şi o pandemie de fericire!

Locke out.