Mică istorie promisă de un an de zile

Cum se spune, dacă nu o faci din timp, o faci când nu mai ai de ales.

Aşadar, subiectul acestei foarte scurte istorii se referă la plecarea mea de la Level (a doua plecare) şi motivele pentru ca am ales să lucrez pentru Computergames.ro. O să sar peste detaliile picante legate despre cum ajuns să lucrez la Level, pentru că nu este foarte semnificativ şi e doar o chestie simplă de interviu şi de acceptare pe merite, nu pe pile. Dar o să vorbesc despre motivele plecării.

După cum ştiţi, presa românească nu excelează prin salariile oferite. Şi mă refer la ziare şi reviste în mod special. Totuşi, probabil presa de jocuri este dintre cele mai bine plătite dintre toate tipurile de presă locale. Însă lucrul acesta nu a fost aşa de la început, motiv pentru care am şters moşi la fund, am făcut curăţenie şi am înghiţit răşini sintetice (nu-mi mai pot dona rinichii acum) timp de un an de zile în Italia.

Dar m-am întors în cu totul alte condiţii înapoi după un an şi am constatat că grilele de salarizare erau cu totul altele. Normal, e vorba şi de loialitate faţă de revistă, dar na, scrisul de unul singur nu umple stomacul şi nici nu te fereşte de frig şi ploaie. După care lucrurile au mers bine o lungă perioadă de timp până când am ajuns redactor şef şi mi-am dorit să îmbunătăţesc calitatea şi structura revistei, respectiv să găsesc metode de a aduce venituri mai bune companiei pentru care lucram (când companiei îi merge bine, în teorie, şi mie îmi merge bine). Moment în care am intrat într-un relativ confilct direct cu administraţia firmei. Conflictele sunt un un lucru normal atâta timp cât se mai şi rezolvă. Însă eu nu înţelegeam sub nici o forma de ce conflictul se agravează cu atât mai tare cu cât încercam să fac mai mult şi mai multe pentru revistă. Aveam senzaţia că am intrat într-un joc pe care nu-l înţelegeam. Şi nu l-am înţeles nici azi, motiv pentru care nu ştiu dacă am făcut sau nu ceva bine vreodată pentru cititori, pentru firmă sau pentru mine.

După o perioadă de câteva luni de redactor şef, am intrat din păcate în conflict şi cu colegii. Stresul determinat de celalălalt conflict m-a făcut să devin mai agresiv, mai intolerant, şi overall, cam căcăcios. În plus nu înţelegeam unde anume am greşit în momentul în care luptând pentru interesele lor, am început să le cer mai mult, în speţă să muncească mai mult. Ulterior mi-am dat seama că ei nu mi-au cerut să fac nimic pentru ei, eu am încercat să le fac un bine cu forţa după care am început să am pretenţii. Şi astfel de lucruri nu se fac, pentru că e o lege sacră care spune că lucrurile nu se întâmplă aşa cum crezi că ar trebui să se întâmple ci în modul în care vor ele. Cert este că mi-am stricat relaţiile şi cu colegii, ajungând în situaţia de a pierde prietenia unor oameni pe care i-am apreciat şi respectat. Mi-am dat seama că nu pot face faţă acestei situaţii şi am decis să părăsesc compania. Principala mea nemulţumire în final a fost că nu am avut libertatea şi capacitatea de a-mi exprima şi promova viziunea asupra revistei şi companiei (posibil pentru că viziunea mea era una proastă) pentru care am lucrat aproape 8 ani de zile şi unde mi-am lăsat o mare parte din suflet.

Acum, de ce anume Computergames.ro?! Pe parcurusul activităţii la Level, am avut posibilitatea de pleca la Electronic Arts, împreună cu Mitză (Mihai Sfrijan) sau de a merge la Ubisoft. Ambele job-uri miroseau foarte frumos. Problema este că era destul de complicat şi aveam şi am în continuare o reţinere faţă de a lucra într-o corporaţie multinaţională. Avantajele erau evidente, însă am decis să rămân de partea asta a baricadei într-un final, decizie pe care mi-o menţin în continuare. În ceea ce priveşte CG, din postura de Level nu i-am considerat niciodată o companie concurentă, pentru că aveam un target de cititori oarecum diferit şi pentru că interesele erau diferite. Am încercat să stabilesc o colaborare la un moment dat cu CG, pe principiul acesta, însă tot pe acelaşi principiu am fost oprit pentru că se pare că viitorul aducea un oarecare conflict de interese. Încă odată idealismul meu s-a dus la vale. Cert este că am fost atras de faptul că Computergames.ro mergea înainte. Se vedea că acolo se lucrează cu pasiune, că oamenii nu au decât un singur scop şi anume acela de a aduce site-ul la un standard cât mai înalt posibil. Pe lângă asta, ştiam mediul în care cel mai în vârstă om este de vârsta mea. Un om tânăr altfel gândeşte, altfel pune problema. E mai deschis din principiu, e în contact cu tehnologia şi poate vedea lucrurile în viitor într-o formă mult mai realistă.

Ca urmare, mi-am depus CV-ul şi am fost acceptat. Ulterior am descoperit faptul că mă simt bine să lucrez aici şi că îmi doresc să continui şi să mă implic atât profesional cât şi sufleteşte. Nu consider că am trădat Level (unde mai scriu uneori) şi nu consider că locul de muncă ideal pentru mine trebuie să fie unul perfect. Consider că fiecare om caută siguranţă materială şi confort sufletesc în viaţă, pentru a putea a-şi putea împlinii visurile. Şi pentru asta e dispus să facă o mulţime de compromisuri, în funcţie de sistemul de valori personale. Iar al meu conţine ca şi lege de căpătâi libertatea de exprimare, pentru că altfel nu aş fi aici.

În final, după doar 9 luni de activitate la CG, nu pot afirma că am o opinie clară despre actualul meu de loc de muncă. Încerc să fiu loial, să îmi fac treaba şi să evit conflictele. Nu-mi iese întrodeauna pentru că sunt doar un om, şi pentru că nu excelez la a-mi organiza timpul şi propria viaţă. Ce pot să sper este că încă mai servesc aceleaşi idealuri pe care le serveam şi în urmă cu câţiva ani, când încă eram liber de responsabilităţile vieţii de zi cu zi. Dar numai timpul va spune asta.