Într-o perioadă crizată ca aceasta (subliniez crizată, că de criză nu e un termen pentru România, noi suntem mereu în perioadă de criză), nu mă pot abţine să nu dau un ochi pe minunatele site-uri româneşti de joburi, să văd şi eu ce mai cere piaţa şi mai ales, cum mai cere piaţa oameni. M-aş fi aşteptat ca marea crizare să aducă un dram de profesionalism în domeniul acesta, dar nu cred că cei care postează anunţuri pe net au foarte clar în cap care este scopul acestui gen de acţiuni. Ceea ce e cam ciudat, fiindcă … costă!
Şi în acest context, mă minunez să văd cum oameni extrem de capabili îşi fac praf încrederea în sine şi toate cele pentru că nu îşi pot găsi un loc de muncă ce îi poate mulţumi cu adevărat profesional (and I don’t mean it money wise). Bunăoară, fiind des pusă în postura de angajator, remarc că ceea ce caut EU la oamenii cu care urmează să lucrez este mai puţin legat de skill-urile tehnice, care sunt lesne de învăţat, însă este mult mai mult legat de integritatea persoanei, de curiozitatea pe care o arată domeniului, de seriozitate şi pasiune şi de disponibilitatea de a do what it takes ca să fie proiectul la care lucrează de succes. Ori aceste calităţi sunt foarte, foarte greu de evaluat şi încă şi mai greu de evaluat într-o manieră care să nu dea chix pe long term.
Sincer, cred că majoritatea firmelor/ business-urilor/ bişnisurilor din România nu au niciun interes să angajeze pe cineva serios şi într-adevăr dispus să se lupte pentru o chestie. Spun asta pentru că de nenumărate ori am avut eu însămi aripile tăiate când luam avânt cu vreun proiect sau altul, şi tot de nenumărate ori am văzut că scenariul acesta se întâmplă înspăimântător de des la mai toţi prietenii mei. Motivele variază de la tendinţa şefului sau patronului de a se crede guru în toate, şi până la dorinţa colegilor de a dezenergiza nou venitul care ar putea, prin entuziasmul lui, să arate şefului că se poate face mult mai multă muncă decât se face de fapt.
Concluzia?
Sper ca viaţa să îmi ofere posibilitatea să am propria afacere, ca să văd, printre altele, dacă nu cumva pot crea locuri de muncă ce pot motiva cu adevărat oamenii.





strumfi angajati ?:) nu ai cum sa zici nu ca te dau in judecata !! nu mai suport sa fiu dat afara pe motiv ca am caciula !
Vreau sa ma fac controlor la fabrica de ambalat placinte. Tre pasiune mare sa fii mancacios.Eu zic ca nu muncesti unde trebuie…tre sa ne facem placintarie