Lara 
Monday, 4th May 2009 la 11:44:58 PMLucrez cu sârg şi zor, printre altele, la următorul articol GameDev pentru Level. Nu pot să spun despre ce va fi, însă pot spune că sunt foarte entuziasmată să îl scriu şi că întregul proces, lună de lună, în pregătirea acestor articole este o activitate extrem de bogată în recompense sufleteşti pentru mine, oricât de multe neînţelegeri am eu cu ideea de termene limită şi alte noţiuni oficiale similare.
GameDev este încercarea mea de a face măcar o persoană să pună mâna să facă măcar un joc prototip, este esenţa a ceea ce am putea avea noi, românii, dacă nu am fi atât de plini de prejudecăţi, atât de înguşti la minte, de încrezuţi şi de opaci în ceea ce priveşte lumea din jurul nostru. Mai precis şi probabil prea adânc pentru a fi spus în acelaşi context cu ideea de joc, dezvoltarea de jocuri este acel domeniu în care cred că orice pasionat ar lucra cu bucurie, din-aceea trainică, ce te face să mergi vesel la muncă (aproape) în fiecare zi. Este domeniul care are bonusuri multiple, de altă natură decât cea financiară, şi, cu precădere datorită ultimelor tendinţe de indienizare (TM), devine, iată, un soi de vest sălbatic virtual în care fiecare are o şansă de a-şi face rost de o proprietate bogată, dacă are anumite podoabe suficient de mari şi creierii necesari să le susţină mai lesne ca alţii.
Mă gândesc că nu sunt singura care deţine un astfel de entuziasm referitor la un astfel de domeniu, care, vorba aia, ne-a răpit la toţi destule nopţi. Dar se pare că sunt singura care are o modalitate de a se exprima public, cu dorinţa secretă de a isca o mică leveluţie care să pună bazele unui Portal indie-românesc care să aibă un succes răsunător pe scară globală şi care să ne facă pe toţi bogaţi in the process 
. Şi deşi ceva în mine îmi spune că eforturile mele nu sunt zadarcine (şi ceva în Kimo, care, în mod surprinzător, mă întreabă în fiecare lună ce mai scriu la GameDev şi care, deşi are voinţa, nu are inima să pună biciu pe mine ca orice redactor şef ), nu pot să îmi temperez tristeţea de fiecare dată când dau pe forumul Level şi văd absenţa (TM) acestui entuziasm reflectat în fan… cititorii care discută aprins pe temele propuse şi cer mai mult de la mine.
Dacă există vreun cititor Level care dă pe acest blog, iată ce îţi spun: tu dai banii pe o revistă, nişte bani nu puţini, pentru care meriţi să îţi capeţi valoarea, nu? Invariabil, o parte din acei bani îi cheltui şi pentru acele amărâte de pagini de GameDev (exclud ideea cumpărării jocului full cu revista bonus 
), pagini care îţi aparţin, într-un fel, mai mult decât îmi aparţin mie. De aceea, te întreb: dacă dispui de entuziasmul legat de jocuri pe care ai vrea să îl aprofundezi, să îl duci la un nivel ceva mai mare decât acela de a (doar) te juca, ce anume vrei să citeşti în GameDev, ce anume crezi tu că te-ar ajuta să îţi construieşti o viitoare carieră în industria jocurilor? Dacă ştii programare, ce pot să scriu pentru a te convinge să faci un prototip? Ce te motivează, ideea în sine de a crea jocuri, sau banii ce pot urma după? Vrei să afli mai degrabă cum îţi valorifici investiţia (fie ea şi dev time, că doar time is money) sau preferi un bun tutorial de algoritmică pentru simularea coliziunilor dintre un obiect mobil şi o suprafaţă fixă?
Am postat acu ceva vreme despre cum faceam io un joc gen space invaders pe mobil. Proiectu’ e alive and running, doar ca o sa mai dureze ceva vreme pana cand o sa pot sa fiu destul de multumit sa-l si lansez(a se citi are bug-uri nasoale si partea pe care voiam io sa o bag si care e secreta…inca nu merge….inca). Problema cu facutul jocurilor pe genunchi e, cum ai spus, de motivatie. Eu, ca totul sa mearga, simulez ca am o firma fictiva la care ma duc in fiecare dimineata(la calculator adica), si la care stau 8 ore, uneori chiar si peste program si muncesc de obicei si in in weekend-uri. Pare absurd da asta e metoda prin care fac eu treaba. Simulez k am deadline-uri si toate cele. De ce fac asta? Pe langa ca imi da o senzatie de profesionalism ma ajuta sa raman concentrat asupra a ce am de facut. Oamenii la locul de munca probabil ca incearca sa evite cat mai mult munca, dar eu nu am de unde sa stiu asta deoarece nu am muncit niciodata. E de inteles ca fiecare vrea bani fara sa faca nimica si daca nu te-ai nascut in familie bogata tot ce iti ramane e sa te apuci de treaba. Oamenii par sa nu inteleaga asta. Ei nu inteleg ca bunastarea din viitor depinde de ce faci acuma. Si de aceea ei sunt demoralizati si nu fac nimic, si deci saracesc. Am incercat sa cooptez niste colegi sa ma ajute la una alta la jocul meu, dar pur si simplu nu au cum sa ma ajute la programare pentru ca nu stiu cu ce se mananca asta. Tot ce le ramane e sa ma ajute la partea de grafica, adica sa imi faca niste bmp-uri in Photoshop. Toti se joaca in draci pe calculator insa nici unul nu stie sa animeze un nenorocit de guguloi pe ecran. Ma intreb de ce? Raspunsul poate fi de exemplu ca scoala creeaza o gramada scarba de invatat. Toti colegii mei au facut minim 4 ani de programare in c++ care prin excelenta e limbajul vitezei si deci e folosit in special in joace. Dar, din pacate, in acesti 4 ani li s-a cultivat o scarba si o frica de programare astfel incat nici unul din ei nu stie de fapt nimic. Ce este mai grav e ca unii din ei au avut 10 pe linie si chiar au invatat la aceasta materie, insa programa este de asa natura aleasa incat oricat de bun ai fi la scoala, de fapt, in lumea reala nu stii nimic. Imi aduc aminte cand m-am apucat eu de facut lucruri mai avansate de exemplu directx si alte biblioteci de sunet ce sunt folosite in jocurile moderne, si cat de complicat era, desi fusesem programatorul clasei si toti ma intrebau pe mine cum se rezolva una alta. Ce se preda la socala e prea putin, si chiat putinul ala e complet gresit. Exemplu concret: la toate scolile se studiaza tot felul de algoritmi care nu intereseaza pe nimeni si elevii sau studentii(nici la facultati nu e mai bine) sunt invatati programare procedurala care nu se mai foloseste din anii ’80. Acum oricine trebuie sa stie orientarea pe obiect…dar la facultati se face doar un an de asa ceva in cel mai bun caz. Suntem in situatia in care ce conteaza cu adevarat e ignorat. Iata de ce oamenii nu sunt motivati: sunt invatati sa fie scarbiti de lucruri si sa creada ca e greu si ca ei nu pot. Si credinta asta le este validata tot timpul cat sunt in scoala. Am incercat sa intreb pe forumul level ce ar vrea ei de la un joc, si in afara de bazaconii nici unul nu stia ce vrea. Numai daca le arati ceva pot spune daca le place sau nu insa ei singuri nu isi imagineaza jocuri, niveluri, arhitecturi etc. Ei sunt doar gameri si au auzit de cuvinte ca pixel shader 4.0, dar nu au vazut niciodata cum arata un shader in cod.
Cum a spus si Sebastian, cred ca principala problema este motivatia. In cazul meu ar mai fi si timpul liber – care nu prea este
. Chiar am inceput de multe ori sa lucrez la cate un joc, dar din pacate nu am terminat nici unul. Problema este ca vreau sa fac ceva complex inca de la inceput, si nu sa incep cu ceva mai simplu cum ar trebui.
In legatura cu GameDev… sper ca o sa continui cu articolele inca multe numere si cu subiecte la fel de interesante. Referitor la continutul articolelor nu cred ca ai avea suficient spatiu pentru niste tutoriale de programare, in plus gasim destule pe net.
Multumesc pentru feedback
Sebastian – sistemul educational romanesc este excelent, fenomenal, dar lipseste aproape cu desavarsire. Din pacate, asta nu se aplica numai pe partea de IT & C, unde ucenicii si-au depasit de mult maestii (ca doar vorbim de un domeniu extrem de dinamic, ori cunostintele majoritatii profesorilor de info sunt cu mult in urma), ci cred ca in aproape orice alt domeniu. De exemplu, stiu ca si cursurile de medicina si mai ales psihologie din facultatile romanesti sunt extrem de invechite. Dar asta nu inseamna ca nu avem medici buni (stiu ca ce spun e discutabil, but just let me make my point).
Personal, m-am lasat de facultate dupa doi ani de info, nu din cauza notelor, care erau nesimtit de bune in ciuda imposibilitatii mele de a toci, si m-am concentrat pe ce mi-a spus intuitia, am invatat cam tot ce stiu singura (NU recomand asta ca exemplu, totusi, nu recomand nimanui sa se lase de scoala, oricum ar fi ea:) ). Cred ca, din pacate, singura cale sa te alegi cu ceva (lectii, adica) in Romania este sa pui mana sa inveti cu de la sine putere. Si fiindca intamplator lucrez in domeniul software, ma uit in jur si vad o gramada de colegi foarte talentati (programatori), care la facultate au note de trecere in cel mai bun caz, insa la munca (c++ la greu
) stralucesc. Pentru ca invata singuri. Pentru ca isi dau silinta. Si desi nu sunt gameri (fapt care ma depaseste 
but I will fix this soon 
), au publicat diverse widgeturi, addonuri, tooluri pe si pentru diverse platforme (Windows Live imi vine in cap, ca un coleg de 22 de ani a publicat un gadget pentru skype care a avut rating foarte bun) – adica intr-un fel echivalentul a rapid prototypingului de care vorbeam in Making of World of Goo.
My point being, ca totusi cine vrea, poate, dar la noi se pare ca nu prea vrea nimeni. Si chiar nu inteleg de ce. Nu sunt lupul moralist fiindca nu sunt programatoare
, dar sunt convinsa ca exista oameni (tu 
) dispusi sa faca asta (asta include si invatatul independent, slava domnului ca totusi net avem), dar au nevoie de informatii (unde public jocul, cum ii fac publicitate, poate chiar cum il gandesc fiindca programarea nu e gui design 
), exemple si incurajari. Cel putin asa ma gandesc eu. Ce vreau sa aflu este daca ma gandesc bine sau nu. Nu pot accepta lipsa motivatiei, motivatia se construieste, se obtine, se invata. Nu? 
Marius, Experimental Gameplay Project promoveaza rapid proto de pana la 7 zile, adica sa faci un joc micut, in 7 zile. Experimental. Pur si simplu sa expui o idee, asa cum ai face o schema in Visio sau un concept in paint sau (lol) un task list in MS Project hehe. Ideea este> Mic, de aratat cu investitii minime, insa suficient incat sa ilustreze ideea in atata complexitate pe cat este nevoie ca sa atragi un investitor, spre exemplu. Or just ’cause of pure passion. Care pure passion nu prea exista la noi, ceea ce este perfect de inteles si intr-un fel nici nu ar trebui sa existe, fiindca noi nu beneficiem de facilitatile americanilor (unora dintre ei
) de a-si “urmari visurile” fara certitudinea profitului. Stiu ce inseamna aia sa n-ai timp, am 2 joburi plus Level, dar oare chiar asa am ajuns incat sa nu putem face CHIAR nimic? Uite, eu sunt oarecum specializata in conceptualizarea de GUIs, usability, look & feel, planning, adica pot defini si planifica un proiect pana la ultima ; (metaforic vorbind 
). Daca eu imi pun skillurile la bataie, te bagi cu programarea sa facem un proto? N-am idei, dar am un mod de NWN inceput, care cred ca ar avea succes la noi (se cheama Bureucracy), la care eu si cu Locke ne-am blocat la partea de scripting. Sau sunt deschisa la orice alte idei.
Spre rusinea mea, chiar daca joc NWN de ceva timp, n-am incercat pana acum sa fac un mod. Dar chiar as fi interesat. Problema ar fi ca nu pot sa lucrez decat in weekend.
Chiar o sa ma uit cand ajung acasa sa vad cum sta treaba cu editorul.
Cred ca lumea nu se baga la facut joace 3d nu doar din cauza ca programarea e grea, ci si matematica e grea…directx-u’ nu e o gluma de se invata in 2 luni de zile. Sunt carti de matematica axate pe cum se face un renderer. Daca era doar un lucru greu si tot nu se baga nimeni, ce sa mai vorbim de doua lucruri pe care oamenii le urasc de mici copii (mai ales matematica)!
Apropos Marius, era un baiat Michael Abrash il cheama, zeu in optimizare low-level care l-a ajutat pe John Carmack sa faca Quake-u’, si avea el o zicala:”After you finish the first 90% of a project, you have to finish the other 90%.” It’s so true!
Cred ca ar fi interesant de inclus in GameDev si cate o prezentare a celor care au pornit cu resurse putine si au ajuns sa isi vada jocul lansat. Am inceput un proiect de joc de mai bine de 2-3 ani, dar imi lipseste cu desavarsire cineva care sa se ocupe de partea de programare. Cel cu care incepusem a renuntat, iar cei pe care am incercat sa ii cooptez mi-au raspuns ca in afara de faptul ca este enorm de munca, nici nu am avea vreo sansa sa scoatem vreodata ceva pe piata, toate jocurile de succes sunt facute de companii mari, care au bani, oameni multi etc.
Cu o mentalitate de genul “toate jocurile de succes sunt facute de companii mari, care au bani, oameni multi etc.” nu ajungi nicaieri. Check “World of Goo”. A fost facut de 2 tipi, si a pornit de la Tower of Goo, pe care il gasesti la http://www.experimentalgameplay.com/
impreuna cu o tona de alte prototipuri foarte interesante. (momentan situl e out cold, dar sper sa-si revina).
@overburn, nu ai citit cu atentie ce am scris. Placa “toate jocurile de succes sunt facute de companii mari, care au bani, oameni multi etc.” mi-a fost servita cand am incercat sa gasesc pe cineva priceput la partea de programare.
Tocmai de asta ziceam ca ar fi interesant de inclus in GameDev cate o prezentare a celor ce au reusit cu resurse putine. Poate asa vor renunta mai multi la mentalitatea ca nu se poate face nimic fara o groaza de bani si vom vedea mai multe proiecte indie in vitor.
Din categoria “usecase” face parte Making of World of Goo, publicat acum 2 luni. 2D Boy au avut la dispozitie un buget de 10 mii de dolari si au folosit resurse open-source, in mare mare listate in articol. Pe DVD-ul aferent acelui numar am inclus cateva jocuri de pe Experimental GamePlay Project, precum si un Level Editor open source pentru World of Goo. A incercat careva sa se joace cu editorul acela? Daca da, gief me more WoG pipes to reach, please!
Va urma inca un articol din aceasta serie, frica mea este ca se va referi la un joc indie care nu dispune de buzz-ul World of Goo, insa va include tot procesul, de la planificare, la release, la publicare, la promovare, samd. Mi-ar placea sa stiu c soi de astfel de cazuri merita prezentate – si ce joc indie este considerat un succes. Crayon Physics, Braid, WoG au fost foarte apreciate si s-au vandut foarte bine, insa exista mii de alte jocuri, mai putin cunoscute si care nu si-au facut creatorul milionar
Dar si acelea sunt, in mintea mea, cazuri de succes.
Lara…am citit articolele tale de gameDev si intentia ta este nobila dar nu mi-a placut mentalitatea.Dc?Simplu pentru ca din ce zici tu acolo reiese ca nu trebuie sa pornesti cu ganduri mari si ambitii nemasurate ci sa incepi de jos cu lucruri simple.Eu ma opun acestei idei din start.Este o tampenie, sincer.Cum sa faci ceva bun daca nu-ti propui asta macar?
Eu am inceput sa lucrez sa la un joc de curand,si surpriza, imi propun imposibilul si deocamdata imi iese foarte bine.Am incredere maxima ca acest joc va fi JOCUL.In 5 luni am facut doar un nivel dar am invatat enorm.Nu stiam nimic despre GameDev,absolut nimic.Acum cred am pe putin 500 GB de tutoriale video pe care le rod zilnic de la programare la modeling.Intre timp mi s-au mai alaturat 2 oameni cand au vazut ca se poate.Se poate invata din mers si pot face lucruri umitoare.
So…in concluzie sper sa reusesti ce-ti propui cu articolele de GameDev si poate asculti si de sugestia mea.
Frumos ce scrii tu acolo
Sincer cred ca singurul lucru care lipseste romanilor este ambitia. De resurse financiare nu poate fii vorba din moment ce comunitatea open-source ofera mult mai mult decat avem nevoie.
Multi se apuca de GameDev si fie renunta vazand ca nu reusesc sa creeze o clona StarCraft in 2 luni, fie nu si-au cumparat Masserati dupa un an de lucrat pe diverse proiecte. Lumea trebuie sa inteleaga ca in Romania industria de abia prinde radacini, nu avem un mainstream, nu avem firme romanesti de GameDev foarte cunoscute, nu vindem 1000 de copii la cateva zile dupa lansarea primului joc comercial and so on.
Totusi, sunt multi care lucreaza in domeniu, acasa, la un proiect sau altul si nu vor sa renunte pentru ca le place ceea ce fac. Poate cu timpul vor venii si banii, dar fara munca nu poti cere nimic. Iar in domeniul asta ai mult de muncit ca sa faci ceva demn de cumparat (nu downloadat, cumparat).
Pe mine m-ar motiva serios mediatizarea din partea revistelor si site-urilor IT romanesti. Daca se face asta automat se va forma usor, usor si o comunitate de developeri romani. De ce sa promovam World of Goo (Genial jocul oricum) cand am auzit de Eternal Lands din greseala; asta ca sa nu mai spun de alte initiative (daca nu jocuri complete) demne de luat in calcul.
Imi cer scuze daca nu suna prea bine ce’am scris, sunt la lucru acum si nu am tocmai timp sa formulez ideile asa cum ar trebui.
@Sebastian
Nu sunt de acord cu ce ai spus in legatura cu informatica la romani. Este mai mult decat ok ce se face si daca nu ti-ai dat seama inca, sunt bazele care le-ai fii invatat mai greu si mai prost de unul singur. La fel cum in facultate ideal e sa ai niste profesori care sa te indrume de unde sa inveti, nu sa te invete ei. Programare dinamica, arbori, algoritmii aia enervanti de sortare si backtracking, toate sunt esentiale in dezvoltarea de jocuri. Daca nu crezi ca e asa lasa-mi un reply si iti spun si de ce
@Marius
Poate nu e loc de tutoriale, insa o buna idee ar fii indrumarea catre tutoriale de calitate. Oricine poate sa scrie un tutorial pe net, problema e sa nu crezi ca tot ce e pe net e si bun, e cam greu sa triezi 10 tutoriale dintr-o ramura a programarii pe care nu o cunosti si uite asa te alegi cu bad programming habbits de care scapi cam greu
Recunosc ca nu am mai cumparat Level de foarte mult timp, dar nici nu stiam ca apar articole de GameDev :p Might just buy it for that, mult succes in continuare!
De fapt tot ce am invatat am invatat singur… Majoritatea celor care ies din scoala si vor sa ma ajute trebuie intai sa se dezvete de ce prostii au invatat si sa o ia cam de la 0. Algoritmi de sortare? Tu numesti bubble sort un algoritm eficient? Ca ala e ce ai invatat. Si quick sortu peste care in general se sare e oricum incomplet ce e prezentat in manual. Ce se face la scoala e sub 1% din ce e necesar. Sa vedem daca mai raspunde cineva dupa atata timp. Sorry da’ acu am citit si io…