În căutarea fericirii, la TED

Nancy Etcoff este unul din psihologii americani ce devin pe zi ce trece tot mai faimoşi, datorită studiilor legate de aşa numita ştiinţă a fericirii. Spre deosebire de psihologia de calibru vechi, şi prin asta mă refer cu precădere la Freud, ale cărui învăţăminte încă domină această parte a medicinii în România, noua ştiinţă a fericirii se axează pe ideea de om ca fiinţă socială, capabil să se împlinească cu adevărat doar în grup. "Rareori vezi oameni emoţionaţi de fericire fiindcă se admiră în oglindă", susţine Etcoff şi pe bună dreptate. Exemplul negativ îl constituie scrisorile de adio ale sinucigaşilor, în care predomină sinele, "eu", "mie" şi "al meu". Sinucigaşii renunţă la viaţă din cauza singurătăţii.

Ce putem însă face pentru a fi capabili să ne fericim într-un mod mai eficient? Asta îmi aminteşte de o pildă drăguţă, ce am auzit-o astăzi dimineaţă: 

Un copil merge la un magazin de dulciuri al cărui vânzător era un înger. În ciuda cutiilor îmbietor împachetate, copilul se gândeşte totuşi că, dacă tot se adresează unui înger, ar putea cere ceva deosebit, şi atunci spune: "Aş vrea să fie pace şi prietenie în toată lumea, să aibă toţi copii părinţi iubitori şi o viaţă fericită, să nu se mai certe nimeni niciodată." Iar îngerul răspunde: "Îmi pare rău, copile drag, dar aici nu vindem fructe, ci doar seminţe."

Enjoy!