Două alternative viabile dată fiind situaţia. Azi am venit acasă, la Braşov, de la Bucureşti. Penultima “venire” pentru că nu vom mai lucra la Funlabs. Motivele sunt în ordine: Bucureşti, banii şi corupţia care simţim cum se strecoară în sufletele noastre “naive”. Nu vrem să ne “vocsim”. Ne place aşa cum suntem.

În general ni s-a părut că Braşovul e o oază de linişte, e o altă ţară. Şi chiar aşa şi e comparativ, însă din când în când te trezeşti brusc plin de sudoare pentru că:

1. Descoperi ca ai semnat cu administraţia cartierului Avantgarden un contract cu clauze menite să te inducă în eroare. În concluzie, ai o factură de întreţinere aproape dublă. Evident, te simţi trădat, jugnit etc. Dar nu ai ce face şi plăteşti. Eşti încă un prost. Evident, nimeni nu îţi poate apăra interesele de consumator pentru că nu există legislaţie. Ai semnat condamanarea aşa că go now and fuckin’ die!.

2. Locul de parcare inclus în contractul de vânzare-cumpărare, care a mai şi costat undeva în jur de 3000 de euro, are blocajul strâmbat şi forţat de către un moldovean de peste Prut care are două maşini dar un singur loc de parcare cumpărat. A venit la mine cu atitudinea “cand nu sunteti aici sa nu mai blocati locul de parcare ca imi trebuie mie”. A, nu am menţionat că e un câmp mare în faţă unde îşi poate parca tot neamu’. Nu ştiu ce să fac. Nu vreau să mă ţigănesc. Îmi e jenă să mă cobor la nivelul lui. Sunt un fraier paşnic care crede în buna înţelegere. Blocajul ăla de parcare mai face şi circa 1oo RON (50 doar materialul), dar na, l-a făcut tata. Citeşte mai departe »

View Larger Map

 Cunoaşteţi cu toţii povestea translatării noastre la capitală, relatată de Locke aici. Subscriu la tot ce a spus el, adăugând un propriu şi personal "Zomg me makes games, mommy!!" fiindcă, într-adevăr, primele experienţe la lucru au fost fantastice.  Citeşte mai departe »

 Studiourilor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat/ Nu lansaţi întotdeauna MMO-uri de **t.  Citeşte mai departe »

Economia se duce azi de râpă, numai ca să îşi revină mâine pe un picior, cam şchiop, ce e drept, dar ce am mai critica dacă totul ar merge bine? Mânată de patosul lui Khris legat de preţul mult prea piperat al benzinei româneşti, nu m-am putut abţine de la o partidă sănătoasă de Ranch Rush, unul dintre acele joculeţe accesibile online, via Yahoo Games, şi cu un demo suficient de consistent cât să mă ţină circa o jumătate de pauză de masă (în timp de mi-am mâncat deja patologica plăcintă cu brânză, gândindu-mă la un strumf oarecare).  Citeşte mai departe »

Locke – Sebi – înceacă de ceva vreme să vină cu o idee de afacere ".com" aplicabilă în România. Spun afacere în mod pur general, căci în cazul lui, ţinta nu este profitul, ci oferirea unor informaţii utile, de calitate, care să fie de ajutor acelora dintre voi care se confruntă cu dileme similare. Citeşte mai departe »

Cum îţi dai seama când ajungi acolo?! Asta cred că e o întrebare care pe la anumite vârste absolut toată lumea şi-o pune. Nu mă refer la capătul vieţii, ci la capătul unui stil de viaţă. Oamenii din lumea întreagă se agaţă în continuare de o orânduire care s-a dovedit a fi greşită, ineficientă şi care face milioane de victime anual. Capitalismul a dat greş şi totuşi, odată cu anunţurile de "revenire" a economiei, lumea se grăbeşte să se întoarcă la vechile obiceiuri. Şi e normal, pentru că ne-am obişnuit cu un stil de viaţă, rău, bun aşa cum e el şi abia aşteptăm să îl reluăm, să intrăm din nou în familiar, în obişnuinţă. Obişnuinţa şi comoditatea sunt două lucruri de care omul scapă foarte greu, pentru că dau dependenţă.

Citeşte mai departe »