Locke 
Sunday, 22nd February 2009 la 10:34:32 PMÎn primul rând, acesta este un post deprimant. Am calitatea de a strica ziua oamenilor prin opiniile mele, aşa că daca e cineva aici uşor influenţabil, ar fi bine să nu citeasca postul ăsta.
Toată lumea vorbeşte în ziua de azi de criză. Şi nu pentru că ar avea o valoare pentru ei ci pentru că e la modă. Firmele concediază pentru că e criză, nu pentru ca ar avea neapărată nevoie. Politicienii îşi justifică imbecilitatea şi incapacitatea decizională, asta fără a mai vorbi de lăcomie şi bătaia de joc la adresa unei întregi populaţii, tot prin faptul că e criză. Din cauză că e criză cresc preţurile la alimente. Din cauză că e criză cresc taxele la stat, pentru că deşi folosim leul la colţ de stradă, suntem o ţară care gândeşte în valută. Şi aşa mai departe. Mă întreb simplu – oare cât anume din toate lucrurile astea au o justificare adevărată în criza asta economică mondială… care poate fi sau poate nu fi, până la urmă.
E clar că cei care ar trebui să sufere nu suferă iar cei care nu ar trebui să sufere, suferă (din puţul gîndirii…). Rahatul acesta de "criză" a lovit exact acolo unde un anume tâmpit de politician a zis că nu va avea nici un efect – în tineretul care ar fi trebuit să reprezinte clasa medie în câţiva ani. Scenariul e simplu şi evident. Omul tânăr căsătorit sau relativ tânăr, relativ căsătorit a crezut că lucrurile merg bine. El a luat credit, cu îndatorare mare, pentru că altfel nu ar fi putut avea nimic. Nici casă, nici maşină nici frigider. În mod stupid, el a crezut, fără să-şi dea seama, în minciunile privind creşterea economică a României. Pentru că el nu ştia că de fapt totul e artificial ca să dea bine în ochii CE. Că asta suntem, o naţiune care nu are ce mânca dar ştie să se dea mare. Altfel cum se explică faptul că singura monedă din zonă care este distrusă de "criză" e leul.
Top Posts