I would really like The Publisher to try to make the games better, not worse. Or at least make ME feel they are trying to make them better. And I would like The Publisher to think of Developer as formed up from people with lifes beyond working hours, not work hours beyond life. And I […]
It’s 9 PM and I just got back home from work. This is one of the good days – on Monday, I wrapped things up at 10 PM, and on Friday, midnight caught me at the office still. But I am doing something I love – I’m officially involved in creating video games, finally! Does this, however, worth throwing away my life? To back up and summarize the odds and […]
Realtime Worlds, cei care au produs All Points Bulletin, au anunţat un proiect foarte interesant dar… pretenţios – My World. Ar fi un fel de Google Earth în care lumea este populată şi modificată/construită de participanţi. În plus, ai tone de mini-game-uri… poate chiar jocuri produse cu un API proprietar.
Părerea mea e că e un pic prea 3D şi complicat pentru casual market şi prea colorat/infantil pentru restul. Da, e o platformă socială care încearcă să simplifice oarecum idea din Second Life, dar sincer, nu prea îi văd potențialul deocamdată. Eventual dacă va fi lansat peste vreo 2-3 ani când şi cel mai amărât laptop îl va putea rula fără probleme şi când lumea va fi gata pentru următorul pas după Facebook.
Desigur, momentan nu prea există multe informaţii referitoare la acest proiect, aşa că s-ar putea să vorbesc prostii.
E clar că ultimul an m-a scos complet din loop. Mi-a trecut pe undeva prin cap aşa ca un glonţ că s-o face aşa ceva şi la noi, dar abia acum am văzut pe site-ul lui Mike şi al lui Carmen (şi viceversa) nişte poze – Fanaticgamer.ro. Printre altele e şi o poză cu cel care la vremea respectivă a schimbat reputaţia lui Best Distribution (în bine), Michael Allardin.
De câte ori îl văd pe omul acesta, nu pot să nu-mi aduc aminte de un articol mai vechi de-al meu de care nu sunt foarte mândru, într-un moment în aveam impresia că îmi mai crescuse un set de coae. Cert e că am primit de la el o lecţie faină de toleranţă, bun simţ şi etică. M-a ajutat mai departe. Am şi eu regretele mele…
Mă simt aşaaaa… răsfăţat. Şi coperta de All Points Bulletin şi review-ul de Disciples III. A fost o lună productivă. Păcat de taxele alea… şi alte lucruri, care mi-au transformat valoarea muncii de colaborator dintr-una parţial materială într-una aproape complet spirituală, personală şi izvorâtă din pasiune. Ce să faci… Dacă aş fi fost un colaborator consacrat şi cu experienţă în jurnalismul de jocuri, probabil că altfel s-ar fi pus problema….
În altă ordine de idei, Ramona (graficianul) şi cu băieţii au au făcut o copertă de toţi banii.
Activision-Blizzard a sărit gardul din nou. Totul a început cu ultimul Call of Duty (Modern Warfare 2) pentru care după ce le-au impus (aşa zic eu cel puţin… adică na, am lucrat şi eu cu Activision aproape un an…) băieţilor de la Infinity Ward să scoată LAN-ul pe motiv de “piraterie”, l-au scos la 60 de Euro (“Să ne trăiască!”) în ciuda clienţilor ( fără ameninţarea pirateriei, şi-au permis).
Parcă îl aud pe pupincursitul lui Kotick, care i-a şi luat locul acum, cum ne ameninţă că Activision va deveni cea mai profitabilă companie din metagalaxie… Au făcut 1 miliard de dolari din vânzări. Bravo lor pentru că au reuşit să facă o întreagă naţie de “consumeri” de căcat, convingându-i să plătească valoarea obiectului plus 50% taxă de prost.
Ajungem acum la Starcraft 2: Wings of Poverty, care din motive de high-profile, pentru că habar nu avem de fapt cât e de bun e precum şi din alte motive (online playing), este tot 60 de euro. Eu sunt un cumpărător. Adică dau bani pe jocuri. Însă 60 de euro pe un joc care este estimat că va vinde 7 milioane de exemplare anul acesta nu voi da. Chestie de principiu. Tind să cred că merită mai mult cei 60 de euro decât Call of Duty, dar tot e mult prea mult pentru obrazul nostru (deşi pe ediţii de colecţie am dat 70 euro şi pentru WoW şi pentru Warhammer Online şi pentru Age of Conan).
Dar na, până la urmă le-a educat Guvernul American o grămadă de “consumeri” gata oricând să sacrifice şi ultimul leu pe altarul capitalismului. Pentru că, după cum zicea un mare vizionar, “If God made something better than money and pussy, he is keeping it hidden for himself.”
MMOSite a publicat un articol despre câteva MMO-uri care sunt oarecum în afara hype-ului şi se anunţă a fi foarte interesante. Nu îmi pierdeam vremea dacă nu mi se s-ar fi părut foarte interesant ceea ce am citit pe acolo.
Două alternative viabile dată fiind situaţia. Azi am venit acasă, la Braşov, de la Bucureşti. Penultima “venire” pentru că nu vom mai lucra la Funlabs. Motivele sunt în ordine: Bucureşti, banii şi corupţia care simţim cum se strecoară în sufletele noastre “naive”. Nu vrem să ne “vocsim”. Ne place aşa cum suntem.
În general ni s-a părut că Braşovul e o oază de linişte, e o altă ţară. Şi chiar aşa şi e comparativ, însă din când în când te trezeşti brusc plin de sudoare pentru că:
1. Descoperi ca ai semnat cu administraţia cartierului Avantgarden un contract cu clauze menite să te inducă în eroare. În concluzie, ai o factură de întreţinere aproape dublă. Evident, te simţi trădat, jugnit etc. Dar nu ai ce face şi plăteşti. Eşti încă un prost. Evident, nimeni nu îţi poate apăra interesele de consumator pentru că nu există legislaţie. Ai semnat condamanarea aşa că go now and fuckin’ die!.
2. Locul de parcare inclus în contractul de vânzare-cumpărare, care a mai şi costat undeva în jur de 3000 de euro, are blocajul strâmbat şi forţat de către un moldovean de peste Prut care are două maşini dar un singur loc de parcare cumpărat. A venit la mine cu atitudinea “cand nu sunteti aici sa nu mai blocati locul de parcare ca imi trebuie mie”. A, nu am menţionat că e un câmp mare în faţă unde îşi poate parca tot neamu’. Nu ştiu ce să fac. Nu vreau să mă ţigănesc. Îmi e jenă să mă cobor la nivelul lui. Sunt un fraier paşnic care crede în buna înţelegere. Blocajul ăla de parcare mai face şi circa 1oo RON (50 doar materialul), dar na, l-a făcut tata. Citeşte mai departe »
Una dintre principalele probleme de care m-am izbit în cariera mea de designer “wannabe” a fost cea legată problema simulator vs “fun”. Cu alte cuvinte, am aflat, în fine, că antonimul lui simulator este “fun”, în acest univers casual. Ca o paranteză, nu am crezut niciodată că un simulator de orice, inclusiv că e de viaţă reală în cosmos sau de erou într-un joc fantasy, este opusul lui fun, dar este doar o opinie a personală, care este greşită din cauză că e complet diferită de a industriei de entertainment americane.
Se pare însă că există mulţi oameni în industria de jocuri care au un fel de alergie la modele naturale. Din câte am citit şi am urmărit pe Internetu’ ăsta mare, majoritatea designerilor aplică modele naturale… err, design-ului lor pentru că aceste modele naturale sunt familiare omului de rând, adică te aşteptţi al ele să se întâmple, lucru care te ajută să te concentrezi la aspectele de fun ale jocului. Unde tragi linia între “inspiraţie din realitate” şi “arcade” e o discuţie care ţine cont oarecum de target-ul căruia i te adresezi.
Cert e că nu vei putea ca într-un joc de “simulare” sau “arcade” auto, să faci maşinile să zboare prin cosmos, pentru că nu are nici o treabă cu tema jocului. De asemenea, din cauză ca maşinile alea circulă pe o şosea virtuală cu culoarea asfaltului, nu poţi spune că ai în faţă un simulator pentru că designerul ăla nebun a imitat culoarea şoselei din viaţa reală. În aceeaşi ordine de idei, într-un arcade oarecare, nu ar părea ciudat dacă ai vedea păsările zburând cu burta’n sus, aşa “dea’n'pulea” sau în zig-zag-uri în diagonală?
Locke 
Thursday, 29th July 2010 la 09:12:42 PM
Una dintre principalele probleme de care m-am izbit în cariera mea de designer “wannabe” a fost cea legată problema simulator vs “fun”. Cu alte cuvinte, am aflat, în fine, că antonimul lui simulator este “fun”, în acest univers casual. Ca o paranteză, nu am crezut niciodată că un simulator de orice, inclusiv că e de viaţă reală în cosmos sau de erou într-un joc fantasy, este opusul lui fun, dar este doar o opinie a personală, care este greşită din cauză că e complet diferită de a industriei de entertainment americane.
Top Posts